Key words: Yoga, globalisation,
New Religious Movement, MISA,
fractal, New Age, Nicu Gavriluta

Nicu Gavriluta este conferentiar la catedra de sociologie a Facultatii de Filosofie din cadrul Universitatii „Al. I. Cuza", unde preda, printre altele, un curs de istoria si sociologia religiilor, iar în paralel, coordoneaza si Seminarul de Cercetare Interdisciplinara a Religiilor si Ideologiilor, filiala Iasi. Pâna în prezent a mai publicat Mentalitati si ritualuri magico-religioase (Ed. Polirom, Iasi, 1998), Culianu, jocurile mintii si lumile multidimensionale, (Ed. Polirom, Iasi, 2000), Imaginarul social al tranzitiei românesti,(Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001), Fractalii si timpul social, (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003) si Hermeneutica simbolului religios, (Ed. Fundatiei Axis, Iasi, 2003).

Primul capitol, intitulat Noile miscÎri religioase contine o serie de distinctii conceptuale, începând cu distinctia preluata de la sociologul Ronald Inglehart, între valori ale supravietuirii si valori ale starii de bine. Rolul acestei distinctii este, în cazul de fata, acela de a da posibilitatea introducerii yogai în sfera activitatilor relationate valorilor starii de bine, împreuna cu toate celelalte noi miscari religioase. Pentru a înlatura orice nuanta de valorizare negativa, cercetatorul religiilor si ideologiilor Nicu Gavriluta opteaza pentru înlocuirea folosirii termenilor, care au primit prea multe conotatii negative, de secte si dominatiuni, între care face unele distinctii pertinente binevenite, cu cel de practici religioase. Nu este, în opinia noastra, cu totul justificata aceasta alegere. Pentru ca ar fi preferabil sa preluam unele concepte orientale, cum ar fi cel de darsana, sakha, si altele asemenea, pentru a nu continua sa ne lovim iar si iar de aceleasi întrebari: Zenul este o religie? Buddhismul este, oare, o ideologie? Yoga este o filosofie, o mitologie, sau o religie? si întrebarile pot continua. Sunt prezentate în continuare cauzele aparitiei noilor miscari religioase, dintre care amintim: nevoia unei identitati culturale proprii, (re)constructia identitatii personale, criza bisericilor crestine, fascinatia initierii personale, nevoia unui lider charismatic, fascinatia Indiei, frustrarea si revansa victimelor persecutiilor ecleziastice.

Am putea spune ca cele mai multe dintre cauzele amintite ar reprezenta mai degrabÎ motivele generale ale adeziunii unui individ la orice fel de grup, nu neapÎrat religios. Pe un astfel de traiect interogativ, urmatoarea problema pe care ne-o va lamuri cercetarea „socio-antropologica" ar fi cauza, sau cauzele religiei în sine. De fapt, adevarata întrebare a lui Nicu Gavriluta credem ca este : de ce crestinismul nu mai este pe placul tuturor? Dar a fost el vreodata? Da, într-adevar, exista o criza a Bisericii. Ne putem întreba: de ce? Pentru ca si-a pierdut autoritatea prin secularizare, sau din alte motive? Acest fapt este neesential aici, sa nu uitam ca acum exista si libertatea de constiinta, care, coroborata cu globalizarea informatiei, cu noile traduceri, cu facilizarea accesului la internet în ultimii zece ani, au deschis calea catre cunoasterea si a altor perspective religioase. Pur si simplu, cu trecerea timpului, va disparea, credem, vechiul obicei de a deveni credincios prin nastere. Un asiatic nu si-ar pune o astfel de întrebare, cel putin în zilele noastre. Vedeti dumneavoastra, un buddhist nu a fost ars niciodata pe rug fiindca a negat autoritatea scripturilor vedice. Orientalii si-au afirmat libertatea de constiinta chiar în perioada în care compilarea Vedelor era în mare parte terminata, fie prin negarea acestora, fie prin siretlicul upanisadelor interpretarea. Socrate urma, dupa doua secole, sa fie condamnat pentru necinstirea zeilor cetatii. În ceea ce priveste elementul de noutate, din sintagma noi miscari religioase avem unele observatii. Suntem de parere ca aceasta nu se potriveste când ne referim la Yoga. Întrucât noutatea este perceputa doar de receptorul ideilor orientale, idei de altfel mult mai vechi decât crestinismul, si dupa cum Eliade presupune, ale carui analize sunt prezentate începând cu capitolul al doilea, posibil preariene.

Cu cel de-al doilea capitol lucrarea devine interesanta: sunt prezentate aici diferite Tipuri de exegeza ale practicilor yoga. În urmatoarele doua capitole, intitulate Yoga mitologie, religie sau filosofie si, respectiv, Structura sistemului yoga, aflam o buna prezentare si analiza detaliata a elementelor din „filosofia" si fiziologia mistica yoga, conform sistemului Sâmkya-yoga^* al lui Patañjali, bazate pe lucrarile lui Mircea Eliade pe acest subiect, dar si pe cursul lui Satyânanda Paramahamsa tinut de acesta la Bihar School of Yoga, si tradus în româneste de Walter Fotescu. Capitolul V, care se numeste Yoga în buddhism, tantrism, alchimie si samanism mai contine, pe lânga ceea ce aflam din titlu, ceea ce autorul numeste versiuni populare si desacralizate ale noului budhhism sub forma zen-ului muncitoresc, biofeedback-ul, nazi yoga, antrenamentul autogen si vipassana. Urmeaza apoi un scurt capitol dedicat versiunilor literare ale practicilor yoga. Aici regasim unele experiente yoghine ale tânarului Eliade ilustrate în nuvelele Secretul doctorului Honigberger si Nopti la Serampore.

În momentul în care am dispune de o prezentare clara si sistematica a doctrinei MISA, probabil înca în formare, un cercetator al acesteia ar putea începe un studiu comparativ cu celelalte forme ale shivaismului: Úaiva Siddhânta din sudul Indiei, cu cele doua diviziuni fondate de Saint Tirumular, respectiv Meykanda Devar, Siddha Siddhanta din nord, Œaivismul Vira în India centrala, Úivâdvaita în sudul Indiei, Œaivismul din Kashmir ( numit Pratyabhijna) si, în sfârsit, Pasupata. Se observa ca mai mult decât a admite existenta, în cadrul hinduismului, a trei diferite religii, visnuismul, saktismul si shivaismul, indienii însisi considera ca aceste diviziuni ale shivaismului nu sunt cauzate numai de faptul ca adeptii acestor scoli vorbesc limbi diferite, mai precis, nu sunt separati doar geografic, ci au credinte pe alocuri divergente. Ca atare, aceasta organizatie -MISA- nu poate fi cu usurinta încadrata nici în sfera miscarilor New Age, nici într-una din cele sase clasice darsana. Dar sistemul de credinte ale acesteia coroborat cu toate practicile adiacente, poate fi numit, fara nici o retinere, religie. În opinia noastra, nu credem ca se poate vorbi de o asa-zisa yoga autentica, observatie preluata si de autor la finalul lucrarii când afirma: „ele [formele de yoga] sunt la fel de adevarate"(p. 241) si de aceea ne întrebam ce vrea sa însemne sintagma „veritabila spiritualitate ", si de ce este privita cu mai multa consideratie Patañjali-Yoga, de altfel, mai apropiata de Sâmkya, pe când shivaismul practicat de elevii lui Bivolaru este calificat drept varianta comerciala a yoga, cu o nuanta vizibila de malitiozitate. Ce va spune Nicu Gavriluta despre Sahaja Yoga, a carei conducatoare, declarata încarnarea tuturor zeilor, are o avere de foarte multe milioane de dolari strânsa doar prin donatii, cotizatii si taxe de tot felul.

Acest capitol ar fi putut fi publicat ca un studiu separat, pentru familiarizarea publicului cu ceea ce reprezinta MISA, si nu ca scoala de yoga, ci ca religie. Desi lectura acestei lucrari ne-a lasat impresia ca Nicu Gavriluta nu ar avea o atitudine constanta si neutrÎ fata de yoga, autorul iesean afirma ca „ciocnirea civilizatiilor (în sensul dat expresiei de Huntington) poate fi atenuata, în cazul de fata, prin „autentica întelegere si veritabila acceptare a alteritatii yoghine". Iar aceasta acceptare autorul o vede posibila prin aplicarea modelului binaro-fractalic propus de Culianu, considerând yoga ca un fractal în spatiul Hilbert (spatiul Hilbert ar fi, pentru yoga, „ansamblul tinuturilor istorico-simbolice unde, sub o forma sau alta, yoga este astazi prezenta "). Fractalul yoga având ca axiome urmatoarele elemente: a) Exista yoga; b) Yoga asigura eliberarea spiritului c) Yoga este o tehnica spirituala prezenta în mai multe culturi (p. 240).

Nu putem încheia fara a sublinia ca cercetare propusa de Nicu Gavriluta trebuie apreciata cu constiinta dificultatii inerente unui demers ce tinde sa depaseasca o abordare europocentrista a fenomenului filosofico-religios.

^* Trebuie subliniat faptul ca Yoga si Sâmkya-yoga sunt doua darœane (conceptii filosofico-religioase) distincte